Eu, judecătorul şi bătrânul Simeon am plecat la hanul unde petrecuserăm deja prima noapte şi unde trăgeau de obicei nazaritenii veniţi la Ierusalim.
          Căci exista la Ierusalim un obicei, şi anume că orice oraş din întregul imperiu al iudeilor să fie reprezentat printr-un han cu acelaşi nume. Astfel că, dacă cineva din Ierusalim sau din alt oraş avea o problemă de rezolvat cu altcineva, sau, poate, doar vroia să obţină o informaţie despre cineva dintr-un alt oraş, era suficient să meargă la hanul cu numele respectiv, unde putea întâlni oricând o persoană sau mai multe din acel oraş, venită (venite) aici cu vreo afacere.
          Acest obicei s-a extins cu vremea şi în Europa. În timpurile mai vechi firmele atârnate afară aveau aceeaşi misiune; în ziua de astăzi aproape că n-a mai rămas urmă de aşa ceva.
          Am făcut această paranteză ca să înţelegeţi mai uşor mai târziu, cum M-au găsit părinţii Mei adoptivi în ziua a treia, când urmau să se întoarcă acasă, spre seară, interesându-se la hanul cu numele Nazaret, unde Eu am tras.
          Şi slujitorii Templului au mers apoi să se odihnească, după ce au servit masa de seară. Numai Joram şi Barnabe au luat în mână textele lui Isaia, căutând în ele pasaje care să nu se potrivească cu Mine sau cu oricare alt Mesia. După un timp, însă, şi ei au fost doborâţi de somn şi au mers la culcare.
          Pentru cei obosiţi noaptea zboară întocmai ca o clipă; aşa au stat lucrurile şi în cazul de faţă. Slujitorii Templului abia au apucat să se întoarcă odată (în timpul somnului) în pat, că s-a şi făcut ziuă, obligându-i să se scoale şi să reînceapă activitatea, care, în ziua respectivă, nu le era deloc pe plac - mai ales lui Joram şi Barnabe, care nu găsiseră în Isaia nici un singur pasaj, cu care ar fi putut să-Mi astupe gura.
          Tot căutând, Joram i-a spus lui Barnabe: Parcă-i un făcut! Îmi stăteau pe limbă câteva duzini de pasaje potrivite pentru scopul nostru - iar acum caut, de o oră întreagă zadarnic, ca un corb obosit în cuibul său, şi nu mai găsesc nimic!
          Barnabe a spus: Dar chiar nu există nimic! Dacă băiatul acesta, bazându-se pe puterea sa extraordinară, care ar putea să se menţină şi la vârsta maturităţii, vrea să devină Mesia, atunci aşa să fie! Asta nu înseamnă mare lucru! Dacă mai târziu aceste aptitudini se pierd, va renunţa singur la această idee! Ia totuşi cartea cu tine, căci s-ar putea să avem nevoie de ca în cursul acestei zile! - Acum hai să mergem şi noi în sală, căci probabil că s-au adunat deja toţi!
          După aceste cuvinte s-au ridicat amândoi, grăbindu-se spre sala de adunare.